Judecata tăcerii
Criticului literar Emil Lungeanu
Filozofează poeţii în tăcere
De ani buni cuvintele şi-au pierdut sensul
Marea speranţă se consumă-n durere
Pentru cei mullţi a dispărut universul
Cameleonic se adaptează tăcuţi
Intelectualii, şi masele-s mute
Destul de bizar, ba chiar si noii născuţi
Nu mai ţipă căci şi pedepsele-s crunte
Tăcerea bolnavă izbucneşte-n lozinci
Nefiresc se scriu multe imnuri de slavă
Se-nmulţesc cocarde dintr-un roşu arnici
Când demnitatea a ajuns o epavă
Filozofia tăcerii mai ascunde,
Deseori, slăbiciunea fiiniţe umane
Când şi în somn teama în suflet pătrunde
La comanda celor cu multe galoane!
Gramatica tăcerii-i poruncă-n Senat
Căci marea trăncăneala poartă coroană
Constituţia-i ca un copil avortat
Credinţa e doar o vândută icoană
Se apropie judecata tăcerii
Pentru muţii deveniţi acum guralivi
Cum ei se pretind şi eroii durerii
La ocnă vor ajunge ca nişte parşivi
Virgil Ciucă
Biblioteca Metropolitană Bucureşti
Aprilie 2014
No comments:
Post a Comment