Recenzie: Nobody’s child – Lisa PECAI
Posted by alexa
Nobody’s child – Lisa PECAI
O poveste despre prietenie, despre iubire, despre feminitate și feminism, despre condiția artistului în lume, despre bărbați și despre femei, despre rătăcirile secolului XX și despre puterea de a te ridica și a o lua de la capăt.
Bine scrisă, cu atenție deosebită în redarea detaliilor și în descrierea atmosferei, ‘Nobody’s child’ este povestea Lisei, un copil “nedorit”, care se confruntă cu greutățile vieții încă de la o vârstă foarte fragedă.
Rememorarea copilăriei, în care își fac loc atâtea traume și atâta cruzime, precum și alte detalii legate de viața din Romania, în general, constituie realitatea, o realitate ”dură”; însă pe tot parcursul cărții am avut impresia că Lisa plutește oarecum în afara evenimentelor ca un martor care încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat.
Cred că cel mai important aspect al romanului este, de fapt, chiar mesajul pe care-l transmite, anume: indiferent de greutățile de care ne lovim, să găsim puterea să ne ridicăm și să mergem mai departe cu capul sus.
Alte teme abordate de autoare sunt lupta pentru individualitate, pentru nevoia de a fi altfel, nevoia de afirmare, nevoia de a ști că ești cineva.
Povestea trece de la un moment la altul, de la copilărie până la maturitate, marcând scenele importante din viata Lisei.
Fiind un copil nedorit, Lisa a simțit tăișurile ascuțite ale nepăsării pe pielea ei firavă de copil. Acestea au lăsat răni adânci pe care viața le bandajează în timp, dar cicatricele rămân. Ea a îndurat multe suferințe, dar acestea nu au distrus-o ci au făcut-o mai puternică. La vârsta de zece ani, mama sa a alungat-o pur și simplu de acasă. În scurt timp Lisa ajunge în America, unde învață să se ridice prin propriile forțe și învață ce înseamnă dragostea.
‘Nobody’s child’ este o poveste emoționantă, o poveste adevărată de viață și despre viața, o lecție pe care autoarea a învățat-o pe pielea ei și pe care a decis să o transmită mai departe.
Apreciez autoarea pentru decizia ei de a scrie acestă carte. De când am citit-o, m-am întrebat oare, dacă este ușor să scri despre viața ta. Sunt lucruri care s-au întâmplat, lucruri pe care ști să le povestești, în concluzie, cuvintele ar trebui să curgă și paginile să se complecteze ușor. Dar, m-am gândit și, cred că nu este ușor. Să scri ceva fictiv, în cazul unei drame, îi poți atribui unui personaj suferința pe care el nu a trăit-o, îl poți vindeca sau nu, îl poți modela după bunul plac. În cazul de față, cred ca este mai greu să scri ceva realist, și mai ales când provine din viața ta. Fiecare pagină scrisă te încărca cu emoția amintirilor, unele frumoase, altele mai puțin frumoase. Mă gândesc la faptul că, pe Lisa PeCai au încercat-o sentimente grele atunci când a dat frâu liber poveștii ei, de aceea o apreciez ca om dar și ca autoare.
‘Nobody’s Child’ este o carte grea, și nu ma refer la modul de lecturare, pentru că ea se citește ușor și repede, ci din punctul de vedere al emoțiilor care te încearcă atunci când o citești. Aceasta transmite mesaje importante despre viață și o recomand tuturor celor care vor să citească ceva serios.
‘Nobody’s child’ de Lisa PECAI a fost publicată la Millennial Mind Publishing – America
O poți urmări pe Lisa PECAI pe :
No comments:
Post a Comment