In Prag de Toamna

În prag de toamnă se îmbracă cerul

Cu irizări, din visele uitate
Culorile vor întregi misterul
Trăirilor, prin chip, nevinovate

Cad frunzele pe lezpezi de tăcere
Şi-n drumul lor recheamă infinitul
Rămân apoi de stană, fără vrere,
Când “amintirea”-şi caută iubitul

Ades sub razele ce îşi măsoară
Trecutul, calculat în ani lumină,
Răsună în neştire o vioară-
Tremolul ei apune în surdină

Aleargă-n toamnă frunzele pierdute
De gânduri şi visări la lungi popasuri
La poarta depărtării nevăzute
Sporovăiesc chemările de glasuri

Nici nu mai ştiu ce anotimp mă ţine
Să dau trăirilor şi foc şi viaţă
A renăscut armata de ondine
Speranţele au revenit din ceaţă

La ceas de toamnă negurile nasc
Iubirile ce-adună depărtarea
Cu un poem, nesocotit de teasc,
Ce survolează muntele şi marea

Din versurile-adesea lecturate
Ghiceşti chemări ce-şi caută ecou
Dorinţele firesti, fără păcate
Sunt exprimate tainic în argou

           Virgil Ciuca
           New York
           12 octombrie 2015